Drumul gunoaielor

Asociatia Komunitas lanseaza filmul "Drumul gunoaielor", in cadrul unei expozitii ce va avea loc astazi, 13 iulie, la ora 15:00, la Clubul Taranului Roman.

Expozitia cuprinde colaje, fotografii, costume de scena, machete realizate de copiii de la Centrul de Primire Minori Ciresarii II din cartierul Ferentari, in cadrul proiectului "Ekomunitas", desfasurat in perioada februarie 2010 - iulie 2010. In cadrul expozitiei va avea loc proiectia filmului "Drumul gunoaielor", un film de scurt metraj cu tematica ecologica realizat in intregime cu copiii de la centru.

Ekomunitas a fost un proiect de aducatie ecologica si recycle art, prin care ne-am dorit sa-i determinam pe copii sa constientizeze importanta mediului care ii inconjoara, sa se ataseze de natura, sa inteleaga rolul pe care il pot avea in protectia acesteia si sa descopere, prin ateliere creative si educative, ca au talente si abilitati la care nu s-au gandit. Proiectul a avut atat o latura educativa pura - discutii si jocuri despre natura si rolul nostru in protectia ei, vizionari de filmulete de animatie cu tematica ecologica, cat si o latura practica, non-formala - ateliere de pictura si desen, recycle art, handmade paper, teatru.

Ce ne-a placut cel mai mult

• Că ne-am împrietenit încă de la început

• Că am putut merge cu o parte dintre ei pentru prima dată la o piesă de teatru

• Că am mancat tort împreună de Paşte şi 1 iunie

• Că i-am văzut pe copii cu zâmbetul pe buze de fiecare dată când ne-am întâlnit

• Că am învăţat unii de la alţii o groază de lucruri

• Că le-am oferit acestor copii o alternativă şi că le-am împărtăşit din respectul noastru pentru natură

Nimic nu este uşor

Au fost şi multe momente dificile, iar pe unele dintre ele nu am reuşit să le depăşim:

• Uneori, de la prea multă muncă ne-am certat

• N-am reuşit să ducem la final piesa de teatru, dar poate vom reuşi într-o zi. Partea bună este că filmul le va rămîne ca amintire fiecărui copil şi nouă, pentru totdeauna

• N-am reuşit să mergem la centre de reciclare din cauza nepotrivirii orarului de şcoală al copiilor cu programul de lucru al fabricilor de reciclare

• N-am reuşit să reciclăm selectiv la centru, pentru că e mult mai complicat decât am sperat iniţial (copiii îşi cumpără prea puţine lucruri, ca să aibă apoi ce gunoaie să arunce), în schimb am făcut tot felul de exerciţii de sortare şi refolosire a obiectelor reciclabile

Repetitii piesa

Când am început lucrul la scenografie şi repetiţiile propriu-zise pentru piesa de teatru am aflat că mulţi dintre copiii de la centru nu văzuseră niciodată o reprezentaţie de acest gen. Le-am explicat că o piesă de teatru este asemănatoare filmului, doar că se joacă în timp real în faţa spectatorilor, însă le-a fost totul clar abia atunci când i-am dus la teatru.

Cu toate astea repetiţiile au fost dificile: mulţi dintre ei citesc lent, motiv pentru care a trebuit să repetăm toate replicile oral; pentu o parte dintre ei, chiar urmărirea firului epic al piesei s-a dovedit a fi un efort de concentrare neobisnuit. E dificil să faci linişte când un coleg îşi spune replica dacă exact atunci tu vrei să vorbeşti, să fi in permanenţă atent şi vigilent să intri în joc când îţi vine rândul, să intri în starea de spirit a personajului pe care îl joci.

  

După mai multe repetiţii, după ce o parte dintre copii din fericire ne-au plecat (au fost luaţi acasă de părinţi, rude, asistenţi maternali), ne-am hotărât să tranformăm piesa de teatru într-un film de scurt metraj, ca să le fie mai uşor copiiilor (să nu fie nevoiţi să reţină replicile decât pentru scurt timp sau să le înveţe în locul celor plecaţi, să putem insista la intonaţie şi mimică şi să alegem varianta cea mai bună pentru film, să-i scutim de emoţiile scenei, greu de gestionat pentru ei)